vineri, 9 decembrie 2016

POVESTIRE ZEN. INDIANUL ŞI GREIERELE. Depinde de ce asculţi

Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele. Totul depinde de ceea ce este important, pentru tine.   Între timp greierii cânta…, frunzele foşnesc…, apele curg… Dar, noi nu le mai auzim…
POVESTIRE ZEN. 
INDIANUL ŞI GREIERELE.
Depinde de ce asculţi
Un indian american mergea, împreună cu un prieten al său, prin centrul unui mare oraş.
Era spre inserat, dar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau, sau se depărtau, toate aceste sunete, ale oraşului, formau un „concert” asurzitor.
De-o dată, indianul a spus:
– Am auzit un greiere.
– N-ai cum să auzi, un greiere, în tot vacarmul asta, i-a răspuns prietenul.
– Sunt sigur că am auzit un greiere, a insistat indianul.
– Asta-i o nebunie, a spus prietenul.
Indianul a ascultat, cu atenţie, un moment, după care a trecut strada, spre o zonă, unde se aflau câţiva copaci.
A căutat împrejur, prin iarbă, şi a găsit micul greiere.
Prietenul său a rămas uimit.
– E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
– Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
– Dar nu se poate, a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere, în acest vacarm!
– Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit, imediat, răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt!
A băgat mâna, în buzunar, şi a scos câteva monede, pe care le-a lăsat să cadă, pe asfaltul trotuarului.
Atunci, cu tot zgomotul asurzitor, al oraşului, au remarcat că toţi oamenii, de pe o rază de 5 metri, au întors capul, privind în jur dacă, nu cumva, banii căzuţi erau ai lor.
– Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important, pentru tine.
Ascultând, zi de zi, la televizor, gâlceava, crimele, tragediile, URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este urât, rău, înspăimântător…
Ni se induce FRICA!
Devenim neputincioşi, temători (de avion,de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre….
ŞI NU ŞTIM DE UNDE, CÂND, ŞI CUM ni se trage.
Între timp greierii cântă…,
frunzele foşnesc…,
apele curg…
Dar, noi nu le mai auzim…

(Autor necunoscut)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu